De ce vor rușii ca soldații să fie priviți ca Batman și Spider-Man
Regiunea rusă Osetia de Nord a suferit pierderi grele, însă mulți locuitori acceptă poziția Kremlinului conform căreia luptele trebuie să continue până la obținerea victoriei, scrie The New York Times într-un reportaj din această regiune a Federației Ruse.Războiul Rusiei cu Ucraina se manifestă în multe feluri în Osetia de Nord, o regiune montană îndepărtată cu o istorie de secole în furnizarea de soldați pentru bătăliile Moscovei. Acest lucru se vede în cântecele militare interpretate acum în școli, într-un guvern format din veterani, în obiceiul de a face declarații patriotice pentru urechile publicului și apoi de a-și șopti adevăratele sentimente, în lipsa bărbaților și în amploarea pierderilor.Atât de mulți soldați s-au întors din Ucraina în saci pentru cadavre, încât acum sunt îngropați într-un cimitir special amenajat în Vladikavkaz, capitala regională. Noile pietre funerare sunt ornamentate cu fotografii color ale celor căzuți, retușate și apoi arse într-un cuptor la aproape o mie de grade Celsius.În cimitirul tot mai întins se odihnește fiul Oksanei Abaeva, în vârstă de 47 de ani, care a fondat o organizație pentru femeile care și-au pierdut persoanele dragi în război. Ea reflectă starea unei regiuni împărțite între mândria profundă de a lupta pentru patria mamă și o dureroasă jale pentru dispariția tinerilor săi.Fiul ei, Albert Abaev, a participat la invazia pe scară largă a Ucrainei din februarie 2022. O suna când putea, a spus ea. Nu s-a plâns niciodată de frig și de foame în condițiile mizerabile de pe linia frontului. I-a promis că se va întoarce acasă.La mai puțin de o lună după ce primele rachete au lovit Kievul, soțul ei, Khetag R. Zaseiev, s-a înrolat și el în armata rusă.„Nu a mai suportat”, a spus ea despre disconfortul lui de a rămâne pe margine în timp ce Albert, fiul vitreg pe care îl crescuse, lupta. „Spera să-l găsească pe Albert sau măcar să-l îmbrățișeze, pentru că toți înțelegeam cum era acolo unde se afla el.”Pe 17 mai 2022, niște bărbați în uniformă au bătut la ușa ei, spunându-i că Albert, în vârstă de 20 de ani, fusese ucis. Soțul ei se afla pe linia frontului. Când au vorbit, ea a auzit pentru prima dată zgomotul obuzelor de artilerie.După ce a primit permisiunea, Zaseiev a călătorit singur prin Ucraina — pe jos, cu motocicleta și cu bicicleta — până a ajuns la morga militară rusă din Rostov-pe-Don. A preluat trupul lui Albert și s-a întors cu el la Vladikavkaz.„Cu toții am îndurat o astfel de durere, desigur. Nu mai suntem la fel cum eram”, a spus Abaeva. „În acești patru ani, viața noastră a fost dată peste cap, împărțindu-se într-un «înainte» și un «după».”Ea își dorește ca războiul să se termine. Dar nu încă.Președintele Vladimir V. Putin le-a spus rușilor de ani de zile că se află într-o luptă pentru supraviețuire împotriva unui regim fascist din Ucraina și împotriva stăpânilor europeni ai Kievului. Propaganda a pus bazele unei normalizări a războiului ca trăsătură permanentă a vieții rusești. În timp ce oboseala crește pe măsură ce atacurile ucrainene provoacă pierderi economice tot mai mari, Kremlinul a folosit aceste atacuri ca un strigăt de mobilizare pentru ca rușii să rămână uniți în spatele lui Putin și al armatei.Rusia ar trebui să înceteze luptele, a spus Abaeva, abia după ce cei pe care ea îi numește naziști din Ucraina vor fi învinși.„Nu doresc ca nicio mamă să-și îngroape copilul, nici în Ucraina, nici aici”, a spus ea. „Vreau pace. Vreau să nu mai existe nazism.”Jurnaliștii NYT au petrecut o săptămână în Osetia de Nord pentru a înțelege cât de adânc a pătruns războiul în societatea de acolo.O regiune cu o populație de 680.000 de locuitori, majoritar creștini ortodocși, învecinată cu zone predominant musulmane, Osetia are o mândră cultură războinică care datează din timpuri străvechi.Toți cei cu care au vorbit aveau un membru al familiei sau un prieten apropiat care luptase în Ucraina sau murise acolo. Cei mai mulți aveau mai mult de unul.Acest lucru se reflectă într-un număr de victime cu aproximativ o treime mai mare decât media națională, potrivit unui raport al organizației de monitorizare a drepturilor omului „Memorial” – organizație interzisă –, care a folosit informații colectate din ziare și rețele sociale. Regiunile sărace precum Osetia de Nord au furnizat un număr disproporționat de soldați pentru armata rusă, menținând marile orașe ferite de război.Oseții pe care jurnaliștii i-au întâlnit au sintetizat complexitatea conflictului. Unul dintre ei a fost Anatoli Betruzov, un veteran de 65 de ani care a luptat în trei războaie. Primul a fost în Afganistan, iar ultimul în regiunea Donbas din Ucraina, unde a suferit o leziune permanentă la picior în 2015, la un an după ce Rusia a început să stârnească conflictul în acea zonă.Chiar dacă repeta ca un papagal discursul Kremlinului despre naziștii din Ucraina, el a spus că în războiul actual „nu există dreptate”, iar oamenii care mor „nu au nicio legătură cu el”. A spus că i-a interzis nepotului său, în vârstă de 33 de ani, să plece în Ucraina. Nepotul a plecat oricum, chemat de simțul datoriei, a spus Betruzov, și acum este mort.Reporterii au vorbit și cu Zelimkhan Kozaev, directorul ansamblului de dans tradițional al regiunii, care a susținut turnee prin Europa chiar și în timpul Războiului Rece, dar acum e ostracizat în străinătate, întrucât invazia Ucrainei a transformat Rusia într-un paria pe o mare parte a continentului.Așezat în biroul său sub un portret al unui Putin tânăr, Kozaev nu a deplâns în mod deschis izolarea și nici nu a criticat războiul. Dar a spus că nu îi încurajează pe bărbații din trupa sa să lupte. „Nu toată lumea trebuie să alerge cu mitraliere”, a spus el.Aza Biragova, care lucrează în departamentul de resurse umane al unui lanț de magazine de produse pentru casă și grădină, a povestit cum războiul a schimbat radical economia și viața civilă din regiune.În 2019, ea a contribuit la deschiderea unui magazin în Osetia de Nord. La un moment dat, acesta angaja aproximativ 80 de bărbați. În septembrie 2022, când Moscova a declanșat o mobilizare pentru război, compania a primit un număr mare de ordine de încorporare. Alți bărbați au decis din proprie inițiativă să plece.Ea și colegii ei au decis să reducă efectivul echipei la 60 de persoane, deoarece nu credeau că vor putea găsi suficienți angajați și pentru că lipsa bărbaților dusese la creșterea salariilor. În cele din urmă, a spus ea, „toată lumea a început să angajeze femei”.O persoană care a refuzat să se întâlnească jurnaliștii publicației americane a fost șeful regiunii, Serghei Meniailo. În locul său, el a trimis un membru al echipei sale de presă, Batraz Ilaev, un fost jurnalist care a strâns ajutoare umanitare pentru trupe înainte de a deveni el însuși soldat.Ilaev este unul dintre numeroșii oseți care au intrat în serviciul guvernamental după ce au luptat în Ucraina, o tendință pe care Putin a promovat-o la nivel național și care s-a reflectat în alegerile parlamentare din această lună.Ilaev le-a vorbit reporterilor despre noile ansambluri rezidențiale și eforturile de angajare a veteranilor, despre un plan de a angaja câte un veteran în fiecare școală, care să îndeplinească rolul de consilier în materie de „educație patriotică”.Toate acestea fac parte dintr-o campanie a Kremlinului de a militariza societatea, atât în prezent, cât și pentru generațiile viitoare.Mulți dintre intelocutorii jurnaliștilor NYT au vorbit despre necesitatea de a apăra Rusia într-o lume ostilă. Această viziune asupra lumii a fost modelată, în parte, de un atac terorist care a avut loc acum două decenii la Școala nr. 1 din Beslan, la 30 de minute de Vladikavkaz.Pe 3 septembrie 2004, după o confruntare de trei zile cu militanți înarmați legați de o insurgență din Cecenia vecină, forțele speciale ruse au luat cu asalt școala. Până la sfârșitul asediului, 334 de ostatici își pierduseră viața, dintre care 186 erau copii. Vladimir Putin, furios că guvernele occidentale luptau în Irak și Afganistan în timp ce condamnau războiul său împotriva separatiștilor ceceni, a acuzat Occidentul că încearcă să distrugă Rusia.Ecouri ale acestor afirmații au apărut în discuțiile reporterilor cu Timur S. Adirkhaev, în vârstă de 53 de ani, care s-a numărat printre cei care au scos ostaticii din școală și care este acum membru al Parlamentului Osetiei de Nord. El a spus că războiul actual este o „tragedie” profundă, dar că conflictul este un rezultat istoric inevitabil al faptului că puterile occidentale se folosesc de Ucraina pentru a încălca teritoriul Rusiei.Școala nr. 1 este acum un muzeu sfâșietor. O clădire nouă cu același nume a fost construită vizavi. Când reporterii NYT au vizitat-o, elevii mai mici se adunau pentru un concert patriotic. Un cântec interpretat de elevii din clasa a cincea avea trei soliști, fiecare reprezentând o generație de soldați.Refrenul suna astfel:Un soldat căzut își apără patria,Soldatul rus ne apără pe tine și pe mine.Școala își deschide porțile pentru veterani care țin prelegeri elevilor. Erik G. Bagaev, voluntar într-un grup care ajută familiile veteranilor căzuți la datorie sau cu dizabilități, a spus că membrii grupului pun accentul pe „dragostea pentru patrie” atunci când se adresează copiilor.„Dacă, de exemplu, în benzile desenate americane eroii sunt Batman și Spider-Man, vrem ca copiii noștri să-i privească pe soldați în același mod”, a spus Bagaev.Cutiile cu provizii din depozitul organizației sale erau pline cu scrisori de la elevi: „Vreau să vă spun «Mulțumesc» că v-ați dat viața pentru noi”, scria într-una dintre ele. „Cred în voi!”Când reporterii s-au întors la cimitirul din Vladikavkaz într-o sâmbătă, Abaeva și alte zece femei se aflau caolo pentru o rugăciune spusă pentru morți.În timp ce jurnaliștii discutau cu un preot, unele dintre femei au început să se certe, agitate de prezența ziariștilor străini, față de care mass-media rusă i-a învățat pe cetățeni să fie neîncrezători.„Nu avem război în această țară, nu există niciun război!”, a spus Marina M. Danilova, care purta o mantie și un voal cu o cruce roșie.„Avem o operațiune militară specială”, a continuat ea, folosind eufemismul Kremlinului pentru război. Conflictul din Iran, pe care președintele Trump îl începuse în acea dimineață, folosind un eufemism similar cu cel al Kremlinului, era un „război adevărat”, a spus Danilova.Comentariile ei au fost întâmpinate cu murmure de dezacord.„Pentru unii, nu este un război. Pentru noi, este un război”, a spus o altă femeie, al cărei fiu era parașutist staționat în Pskov, o regiune de graniță cu Ucraina.„Toată lumea își exprimă condoleanțele, ne compătimesc, dar când închidem ușa, fiecare trăiește cu propria durere”, a adăugat femeia, al cărei nume nu este dezvăluit pentru a o proteja de posibile repercusiuni din partea autorităților. „Ați înțeles? Să-i lase să-i spună cum vor.”Femeile s-au despărțit. În timp ce plecau, s-au auzit focuri de armă din capătul îndepărtat al cimitirului, acolo unde se află mormintele proaspete, împodobite încă nu cu pietre funerare, ci cu steaguri care flutură în vânt.Era o gardă de onoare militară. O altă înmormântare.Abaeva s-a dus la mormântul lui Albert. Soțul ei și fiul ei, David, în vârstă de 8 ani, au privit-o și apoi au ajutat-o în timp ce ea atingea coroanele de flori din plastic.„El spune deja: «Voi merge și eu la război și voi apăra poporul nostru»”, le-a pus Abaeva reporterilor despre băiatul său în vârstă de 8 ani. Editor : B.E.
